Logo

Stand up for humanity

Author: admin
Posted: 4 years ago
Read: 12649 times
Stand up for humanity Image

Stand up for humanity

RO
Mi se tăia elanul din picioare ori de câte ori vedeam copii mici cerşind pe străzi sau femei lucrând din greu în ferme sau cărând lucruri grele pe cap doar pentru a câştiga suficient cât să le asigure copiilor o masă pe zi. Ceea ce m-a devastat a fost realizarea că aceşti oameni sunt ai nimănui, nimeni nu a arătat afecţiune pentru ei, nici măcar prefăcătorie. Şi acum, şi apoi, un trecător ar arunca o hârtie de zece rupii cu dispreţ.

Acest lucru m-a dat peste cap. Nu exista nicio urmă de umanitate, iar când am vrut să fac ceva, când am vorbit să aduc o schimbare, toată lumea m-a respins sau m-a ignorat. M-am simţit complet şi profund neînţeles. Atunci am înţeles acest monopol, oamenii bogaţi au fost întotdeauna lacomi. Ei au lucrat pentru ei înşişi, şi nu pentru umanitate. Cei bogaţi erau din ce în ce mai mulţi şi mai puternici, păstrând toată bogăţia, şi oamenii săraci sufereau şi se zbăteau în zadar.

Într-o zi, în timpul şederii mele în Pakistan, a bătut cineva la uşa mea. Am deschis uşa la doi copii afgani frumoşi. O fată şi un băiat, păreau a fi fraţi, purtau haine murdare şi părul le era nespălat, dar aspectul liniştitor de pe feţele lor şi nevinovăţia din ochii lor m-au făcut să-mi dea lacrimile. Aceşti copii nevinovaţi nu meritau o viaţă ca aceasta, m-au întrebat de mâncare, păreau aşa de subnutriţi. I-am invitat la noi şi ne-am aşezat în curte. Le-am dat prânzul pe care îl pregătisem şi apă rece să se spele de căldura soarelui.

Dumnezeu ştie cât timp au mers pe jos din casă în casă pe căldura mistuitoare din Pakistan. Au mâncat tot ce le-am oferit, deoarece ei nu mâncaseră de multe zile, a fost chinuitor pentru mine să văd cum aceşti copii sufereau, Domnul ştia dacă aveau părinţi sau nu. Abia îmi puteam stăpâni lacrimile; Mi-am dat seama cât de norocos am fost că Dumnezeu mi-a dat o viaţă bună.

În acea zi mi-am făcut un scop în mintea mea, ca artist voi lupta pentru umanitate, dragoste, pace, egalitate şi dreptate. Dacă te simţi înţeles greşit şi dacă lupţi pentru umanitate, atunci ai un prieten în mine. Am înţeles cum, ca artist, ai întotdeauna o nevoie irezistibilă aprinsă în inima noastră, şi ca artişti, arta este singura noastră armă.

Vreau să fii prietenul meu, să ştii că te-am înţeles, trimite-mi poveştile tale, experienţa ta şi modul în care te vezi pe tine ca artist, modul în care poţi face o schimbare şi pentru ce lupţi. Senzaţia de neînţelegere este cel mai rău lucru pe care o fiinţă umană îl poate simţi şi, destul de sincer, toţi artiştii sunt înţeleşi greşit, este ceea ce le face să fie un artist. Dar eu pot spune, de asemenea, cu toată încrederea, că doar un artist poate înţelege un alt artist. Vreau să împărtăşeşti cu mine dragostea ta pentru umanitate, valorile cu care trăieşti şi modul în care le preţuieşti în arta ta.

Cred că toţi artiştii sunt foarte integranţi şi fiinţe cu suflet bun şi arta este ceea ce ne uneşte, indiferent unde în lume am locui sau indiferent cât de departe am trăi unul de altul. Ca artist, împărtăşeşte-ţi gândurile şi reflecţiile tale cu mine, pentru o schimbare, fii un prieten şi simte-te înţeles şi salutat. 

Autor: Adam Fiaz - USA


Acest articol face parte din campania Friendship Experiment, iar dacă vrei să cunoşti mai bine autorul, trimite-i mesaj pe adresa de e-mail adam@zappernews.ro

EN
It made my bones cringe every time I saw little kids begging on the streets or women working hard in farms or lugging heavy stuff on their heads only to earn enough to feed their kids one day’s dinner. What really broke me apart was realizing that these people were left to themselves, no one showed affection to them, didn’t even feign it. Every now and then a passerby would toss a ten rupee bill at them disrespectfully.

This really churned me up. There was no humanity, and when I wanted to do something, when I talked about bringing about a change, everyone dismissed me or ignored me. I felt deeply and widely misunderstood. Then I understood this monopoly, the rich people were always greedy. They worked for themselves and not for humanity. The rich were becoming more and more powerful, keeping all the wealth to themselves and poor people were suffering and writhing in vain.

One day during my stay at Pakistan, I had a knock on my door. I opened the door to two beautiful afghan kids. One girl and one boy, I took them to be sibling, they wore grubby clothes and their hairs were unwashed but the look of serenity on their faces and innocence in their eyes made tears well up in my own eyes. These innocent kids did not deserve a life like this, they asked me for food, and they looked so underfed. I invited them in the three of us sat in the yard. I gave them the lunch I had prepared and cold water to wash down the heat of the sun.

Lord knows how long they had been walking from house to house in the searing heat of Pakistan. They ate everything I offered them because they hadn’t eaten for days, it was gut wrenching for me to see how these kids were suffering, lord knows if they had parents or not. I was barely fighting my tears back; I realized how fortunate I was for God to give me a good life.

That day I made it an aim in my head that as an artist I would stand up for humanity, for love, for peace, for equality and justice. If you feel misunderstood and if you stand up for humanity then you’ve got a friend in me. I understand how as an artist you always have an irresistible urge igniting in our heart, and as artists, art is our only weapon.

I want you to be my friend, know that I understand you, send me your stories, your experience and how you see yourself as an artist, how you can make a change and what you stand up for. Feeling misunderstood is the worst thing a human being can feel and quite frankly, all artists are misunderstood, that is what makes them an artist. But I can also say, with all my confidence that only an artist can understand another artist. I want you to share with me, your love for humanity, your values that you live by and how you cherish them in your art.

I believe all artists to be very integral and soft hearted beings and art is what unites us all, no matter where in the world we reside or no matter how far we live from each other. As an artist, share your thoughts and reflections with me, for a change, be a friend and feel understood and welcomed.

Author: Adam Fiaz - USA

Share it!
Tags: be my friend, kids, humanity, Pakistan


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.