Logo

Me and Him – the friendship with oneself

Author: admin
Posted: 3 years ago
Read: 15862 times
Me and Him – the friendship with oneself Image

Me and Him – the friendship with oneself

RO
Ei bine, ziua a început ca oricare alta, norii se adunaseră împreună, simbolizând aspectul de prietenie, şi vântul sufla ca o călătorie plăcută, calmând durerea vieţii. Totul era la fel, dar mi se părea că eu şi el nu eram.

Eu, semnând în jurul conştiinţei mele, exemplificam prietenia mea cu el - care ar trebui să fiu eu însămi, dar nu să fiu conştientă de faptul că ambele erau la fel. Prietenia cu tine însuţi nu mai este un lucru nou, dar plasarea interesului pentru legătura dintre aceste două identităţi poate fi uneori vagă şi absurdă.

Necesitatea de a fi identificat, satisfăcut şi sărbătorit are propria dorinţă şi propriul vis, iar aici am explica ce înseamnă cu adevărat să fii cu cineva, care poate fi într-adevăr un nimeni sau cineva care reprezintă lumea întreagă?

Era weekend, vremea era perfectă pentru a călători în jurul camerei tale, conectându-ţi căştile şi ascultând nişte muzică clasică. Întâmplându-se să fie un mediu într-un fel relativ, această zi nu era dovada a ceva mai semnificativ. Urmarea să fii atins de către propriul suflet şi ignoranţa de a crea un sens al ei - nu a fost un exemplu perfect a ceea ce s-ar fi putut face cu acest moment aparent.

Timpul a trecut aşa cum ceasurile treceau obosite aşteptându-mă să mă plimb în jurul plafonului, care nu era tocmai locul perfect pentru dreptatea că viaţa ne avea pe mine şi pe el. El - fiind un personaj perfect, judecând dintr-o clipă şi, dimpotrivă, realizând valori ale căror ficţiuni aveau o percepţie geloasă şi invidioasă.

Cele mai multe din valorile farmecului său erau energice şi inconştiente despre împrejurimile societăţii şi culturii care au loc în lumea reală. Eu, în comparaţie cu el, eram complet diferită - diferită în termeni de gândire, inteligenţă şi respectarea noţiunilor de solidaritate şi compasiune. Zelul de a gândi şi de a fi conştient nu a fost introdus sau făcut real de el. Eram apropiaţi - da, întodeauna am fost aproape, iar acest lucru ar putea fi, probabil, cel mai bun exemplu de prietenie pe care ni-l putem aminti.

Dar oare chiar a existat - a fost cea mai mare problemă pe care i-am pus-o lui, care nu s-a opus sau angajat - dar a fost doar o lovitură aleatorie de dualitate semnificând dihotomia unei monede angajate într-o existenţă mutuală. Da, aceste gânduri apar la întâmplare în prezenţa noastră cognitivă, dar, de fapt, înseamnă ceva? Sau este un univers alternativ care încearcă să comunice şi să prospere o conexiune? Ar putea multiversul să încerce să mă conecteze cu propriile sale cuvinte - care erau lumea mea?

Dar m-am bucurat în acest sens - prietenia - cineva care este mereu acolo pentru mine şi întotdeauna trebuie să se concentreze aici, pentru că nu suntem despărţiţi, atunci când am nevoie de el, este acolo indiferent de împrejurare, locuri sau situaţia în sine. Şi apoi m-am lovit de această întrebare - ar fi putut fi un personaj creat de o imagine proprie într-un fel pentru a dovedi că o fiinţă socială nu poate supravieţui şi prospera singură? Da, ar fi putut fi – Mie nu prea îmi păsa că el a fost de fapt acolo sau nu, tot ce a contat a fost semnificaţia lui pentru mine.

Va urma...

Autor: Radha - Nepal / Friendship Experiment

EN
Well, the day started like any other, clouds gathered together signifying the aspect of friendship and the wind blew like a pleasant voyage soothing the pain of life. Everything was the same, but it seemed me and him were not.

Me, signifying myself around my consciousness was exemplifying my friendship with him – which is supposed to be myself, but not being aware by the fact that both were the same. Friendship with oneself is not much of a new thing, but placing the interest of connection between those two identities can be hollow and absurd sometime. The necessity of being identified, pleasured and celebrated has its own lust and dream, and here I am explaining what is really to be with someone, who is really no one or was it someone who was everyone?

It was the weekend, the weather was perfect to roam around in your room plugging in your headphones and listening to some classics. Happened to be somehow relative environment, this day was not proving to be the most meaningful one. Ensued to be touched by your own soul and clueless of creating a meaning out of it – was not a perfect example of what could have been done with this apparent moment.

The time passed by as the clocks grew tired of waiting on me roaming around the ceiling which were not perfectly placed for the justice that life has on me and him. He – being a perfect character, making judgment out of a snap and on the contrary perceiving values of which fiction has a jealousy and reality has an envy. Most of the values of his charm were energetic and un-aware about the surroundings of society and culture that takes place in the real world.

Me, compared to him, were completely different – different in the terms of thinking, intelligence and complying the notion of togetherness and compassion. The zeal of thinking and being aware of the conscious mind was not being placed or made real by him. We were close – yes, we always have been close this could be perhaps the best example of friendship one can recall. But, did it really existed at all - was the biggest question for me asked to him, which was not opposed or engaged – but it was just a random strike of duality signifying dichotomy of a coin engaging in a mutual existence.

Yes, these thoughts occur randomly in our cognitive presence, but does it really mean anything at all? Or is it an alternate universe trying to communicate and prosper a connection? Could the multiverse be trying to connect me with his own words – which were well, my world? But I enjoyed this connection – the friendship – someone who is ALWAYS there for me, and always should be focused here, cause we never apart, when I need him he is there no matter the surrounding, the places or the situation itself. And then I strike this question - could it have been a character created by an imagery of one self for somehow to prove that a social being cannot survive and prosper alone? Yes, it could have been – I didn’t really cared that him was actually there or not, all that mattered what he actually meant to me.

To be continued...

Author: Radha - Nepal / Friendship Experiment

Share it!
Tags: me, him, friendship, oneself


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.