Logo

Povestea unor refugiati sirieni!

Author: admin
Posted: 1 year ago
Read: 3242 times
Povestea unor refugiati sirieni! Image

Povestea unor refugiati sirieni!

RO

Povestea unor refugiati sirieni: Viata este un haos!

RAPORTUL PERSONALULUI:  Am lucrat cam mult pe teren in ultima vreme, si de fiecare dată cand faci asta incepi să simti noi sentimente pe care nici nu stiai că le poti simti. Dacă nu ati auzit de faimoasa melodie a lui Haddaway „Ce e iubirea” atunci eu vă recomand să vă opriti din citit si să căutati pe Google această melodie incredibilă.

Versurile acestei poezii sunt:

Ce e iubirea?

Iubito, nu mă răni,

Nu mă mai răni!


Iubito, nu mă răni,

Nu mă mai răni!


Ce e iubirea?


Nu ştiu de ce nu eşti aici,

Îţi ofer iubirea mea, dar ţie nu-ţi pasă.

Şi ce e bine şi ce e rău?

Dă-mi un semn!


Ce e iubirea?

Iubito, nu mă răni,

Nu mă mai răni!

Revenind la subiectul acestui articol, m-am intalnit cu un artist incredibil in timpul căutării mele de informatii; o vom numi Yasmeen deoarece ea a dorit să rămană anonimă, asa că nu ii voi folosi numele adevărat. Yasmeen este o fată de doar 21 de ani din Siria. Inainte de război ea dorea să devină un artist si era pe cale să ajungă unul, insă toate planurile sale au fost intrerupte in momentul in care războiul a inceput. A fost nevoită să părăsească universitatea si tara sa pentru a putea scăpa cu viata din acel iad pe pămant. Acum ea se află intr-un loc in care nu stie exact dacă ea va mai fi acceptată sau nu.

Povestea lui Yasmeen insă nu incepe asa. Cu cateva luni inainte să-si părăsească tara in care s-a născut, ea a intalnit un băiat tanăr cu care avea multe in comun. La inceput ei erau foarte buni prieteni, insă cu timpul era clar că era mai mult decat prietenie intre ei, acesti doi tineri se iubeau. Ambii s-au indrăgostit unul de celălalt, si erau siguri că se vor căsători si că se vor muta impreună pe viitor. Căsătoria este un proces foarte dificil in multe culturi, asa că normal că familiile erau un pic mai suspicioase. Familia lui Yasmeen a considerat această nuntă a fi un pic cam suspicioasă deoarece familia lor era mai bogată, si se gandea că băiatul dorea doar să o folosească pe fată ca să isi imbunătătească viata si statusul in societate.

Insă Yasmeen niciodată nu a considerat banii a fi lucrul care il atrăgea pe băiat de, ci sentimentele pe care le aveau unul pentru celălalt. După un timp, cele două familii au ajuns de acord cu această căsătorie si cei doi tineri păreau a trăi viata perfectă. Din cauza faptului că trăim o viată atat de scurtă, aceste momente de fericire par a fi foarte rare. Ea s-a simtit de parcă putea să moară de fericire; ea studia ce dorea ea să studieze, avea o familie bună si era pe cale să se căsătorească cu băiatul pe care il iubea. „Stii sentimentul acela pe care il ai cand te simti in centrul universului? Asta am simtit eu” a spus ea cu un zambet pe fată.

Insă lucrurile se schimbau pentru ea. Aerul era mult mai incordat decat era inainte de război. Lucrurile se schimbau, iar toată lumea si-a dat seama că ceva avea de gand să se intample. Ce se va intampla, nimeni nu stia cu certitudine, insă toată lumea stia că lucrurile avea de gand să se schimbe drastic. Familia ei avea o sansă insă toată familia s-a rugat că nimic nu se va intampla. „Ne aflăm in secolul 21, oamenii tin la oameni in zilele noastre, nimeni nu ar face nimic oribil in această perioadă” a spus ea, insă de data asta, nu avea un zambet pe fată; doar disperare si regret. Trebuie să recunosc că si eu ii impărtăsesc naivitatea – aceasta este lumea modernă, iar in această perioadă nimic oribil nu se poate intampla – sau cel putin asta credeam inainte.

Atunci cand războiul a inceput, totul s-a schimbat. Nu au mai existat căi de comunicare, ei erau părăsiti de lume, insă au reusit in sfarsit să scape din acel loc. După o călătorie lungă si obositoare peste care voi trece, ea a ajuns in sfarsit cu cativa membrii ai familiei sale in Suedia. Bărbatul cu care trebuia să se căsătorească peste cateva luni, mă intreb eu, ce s-a intamplat cu el? Ea nu stie. Ea dă din cap si isi fortează un zambet pe fată in timp ce spune „eu sper că el o duce bine si că il voi vedea in curand. In momentul in care războiul se va incheia, si ne vom intoarce, ne vom intalni din nou”.

Yasmeen nu este singura care suferă – există foarte multi oameni care au fost nevoiti să-si lase in urmă membrii ai familiei sau oameni pe care ii iubesc. Nu stiu unde este Yasmeen acum, nu stiu dacă povestea ei se va incheia sau dacă va continua, tot ce pot face este să sper că ea va da peste iubitul său cand se va intoarce si că vor sta intr-o mică grădină unde ei se vor putea căsători si isi vor putea incheia povestea lor de dragoste cu un final fericit.

Războaiele nu sunt distractive. Războaiele nu sunt o industrie. Războaiele sunt brutale. Repetati după mine.

Ce e războiul?

Iubito, nu mă răni,

Nu mă mai răni!


Iubito, nu mă răni,

Nu mă mai răni!

Ce e războiul?

Autor: Zak Hades - Serbia
Traducator: Radu Ivanovici
Sursa photo: www.bbc.com

EN

Syrian refugee story: The chaos that is life!

STAFF REPORT: I have been doing some field work these days, and every time you are involved in such, the heart opens up to immense new feelings that one feels did not even exist before. If you have not heard Haddaway’s famous song, “what is love?” I’d recommend you to take a break from reading this and Google searching that song.

The lyrics of the song go as

What is love?

Baby don hurt me

Don hurt me

No more

Baby don hurt me, don hurt me

No more

What is love?

Yeah

I don know why you e not fair

I give you my love, but you don care

So what is right and what is wrong?

Gimme a sign

What is love?

Baby don hurt me

Don hurt me

No more

Coming back to the point, during my work, I met this amazing young artist; let us call her Yasmeen as for the sake of her anonymity, I am keeping her real identity hidden. Yasmeen is a bright young 21 year or so old girl from Syria. Prior to the war, she wanted to be an artist and was well on her way in becoming one but the war interrupted her life and everything went downhill from that. She had to leave the university and leave the country in order to live. Now she is in a totally different surrounding and standing in asylum queues without knowing if her application will be accepted or not.

The story of Yasmeen though, does not actually begin here. Months before leaving the country of her birth, she met a young man who happened to share many of her interests. First it was the friendship that slowly grew, then after a certain amount of time, friendship blossomed into love. It was mutual and both people felt that they should live together. Marriage is a complicated issue in many cultures and both families had to agree to that. Yasmeen’s family being the better off family had a little suspicion that maybe there daughter was being used for the wealthy family status that they enjoy in the society.

On her part, Yasmeen was always sure that money was never an object and that the feelings that both of them had each other were irrespective of their family statuses. After a little struggle, her families agreed and it seemed that life was perfect. With a little bit of time that we have on this planet, such moments where everything seems perfect are rare. She felt that feeling of perfection; she was studying what she was passionate about, she had a good family, she was engaged to a person who she loved and respected and who shared the same feelings towards her. “You know the feeling when you feel on top of the world, that’s what I felt” she said with a little smile on her face.

But things outside her perfect little bubble were changing. The air was tense even before the war. Things were changing and people realized that something big was about to happen. What exactly would happen, no one had an idea but there was a feeling of nervousness and unease in the air. Her family had a chance but they stuck hoping against hope that nothing horrible can happen. “It is the 21st century, people care for people at this time, no one could actually do anything horrible” this time when she says this, there is no smile; just despair possibly regret. I have to admit that I shared her naivety too – this is the modern world for all that I know and nothing horrible can happen anymore – there was a time I thought the same too.

When the war started, everything changed. There was no communication, they were stranded but they finally managed to escape. After a long and arduous journey for which I’m skipping for now, she ended up with some members of her family in Sweden eventually. The man that she was supposed to marry in a couple of months, what happened to him, I ask. She doesn’t know. She just shakes her head and tries to force a smile and says, “I am hoping that he will be alright and I’ll see him again soon. As soon as the war ends, and we go back, I’ll go see him”.

Yasmeen isn’t alone in this – there are plenty of people who want to go back to what they left behind in the place that they loved. To gather the broken pieces of their existence – to collect the love they left behind, to collect the hope that lived there once. I don’t know where she is now, I don’t know how her story will end but I can hope that one day, she gets back to her home town and finds him standing by a little garden waiting for her and that they get the perfect ending to their love story.

Wars aren’t fun. Wars aren’t an industry. Wars are brutal. Repeat after me, repeat after me.

What is war?

Baby don hurt me

Don hurt me

No more

Baby don hurt me, don hurt me

No more

What is war?

Yeah

Author: Zak Hades - Serbia

Share it!
Tags: siria, refugiati, probleme, razboi, iubire


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.