Logo

Pakistanul prin ochii unui jurnalist suedez

Author: admin
Posted: 4 months ago
Read: 1345 times
Pakistanul prin ochii unui jurnalist suedez Image

Pakistanul prin ochii unui jurnalist suedez

RO

Mă aflu în Pakistan din nou. De data aceasta, nu voi sta prea mult, dar uneori, mi se pare că zilele sunt prea lungi. Multe lucruri s-au schimbat mult față de ultima dată când am fost aici, dar multe sunt la fel. Barierele pe care le-am întâlnit în aeroport sunt și mai greu de trecut acum. Se spune că acțiunile împotriva teroriștilor a împins guvernul să impună și mai multe bariere.

Țara a intrat într-o perioadă relativ calmă. Dar totuși, vorbim despre Pakistan – nimic nu e definitiv aici. Uneori simți că este calm, dar asta doar indică faptul că se apropie o furtună. Am vorbit cu veteran de război de câteva ori. Toți mi-au vorbit despre război și despre cât de letal și periculos poate fi. 

Toți îmi spun că există ceva și mai înspăimântător decât războiul. Este vorba despre perioada pe care o numesc cea inactivă din timpul războiului. Liniștea aceea înspăimântătoare care cuprinde tot înainte ca un eveniment să aibă loc. Liniștea aceasta devine și mai puternică decât zgomotul armelor de foc. Stai și aștepți, sperând ca liniștea să persiste, știind totuși că se va încheia în curând. Anticiparea aceasta face omul să nu mai știe când să nu se teamă. 

Eu simt totuși și căldura țării. Și cea venită de la oameni, și cea de la vreme. E cald. Primăvara a venit și a plecat și nimeni nu și-a dat seama. Față de zilele întunecate din Suedia, asta e o schimbare uriașă. Mă simt de parcă soarele își allege câteva țări favorite, iar pe restul le ignoră. În unele nu răsare luni întregi, iar în altele arde atât de puternic, încât ajunge să fie urât. Ce diferențe frumoase există în viața noastră.

Oamenii se plâng de cât de scurtă a fost iarna. Unii spun că e din cauza încălzirii globale. Alții nu, alții spun că lucrurile se schimbă, dar nu din cauza încălzirii globale, ci din cauză că țara își pierde identitatea. Ei spun că există țări responsabile pentru împingerea acestor schimbări asupra vecinilor lor deoarece le fură apa. Acesta pare să fie principalul motiv pentru care Pakistanul urăște rău de tot India. India, care împarte mai multe râuri cu Pakistan și care a construit diguri uriașe pe aceste râuri pentru a redirecționa apa către teritoriile indiene și nu către cele pakistaneze.

Există însă și o nouă speranță pentru oameni: cel mai mare proiect din ultimele decenii care îi va învăța pe oameni un procedeu care îi va ajuta să se descurce singuri. Proiectul se referă la dezvoltarea unui drum care oferă acces Chinei la un port din Pakistan. Odată realizat, acest drum crează noi oportunități pentru China deoarece piețele bogate din Orientul Mijlociu vor putea fi abordate fără a trece prin Oceanul Indian. Proiectul are însă și obstacole, atât în interiorul Pakistanului și în afara acestuia. A fost văzut ca o schimbare uriașă deoarece acesta oferă Pakistanului mai multă putere politică în regiune. Noul aliat puternic, China, va putea să aducă beneficii financiare în Pakistan și până și Rusia pare a fi interesată de a participa în proiect. Vecinul Afghanistan s-a concentrat aproape mereu pe Pakistan pentru alimente deoarece a fost o țară închisă. Acum, se pare că noul statul al Pakistanului îi va oferi destulă putere economică în regiune pentru a merge mai departe decât Afghanistan. 

Prima condiție pentru implementarea cu succes a acestui proiect la scală mare a fost stabilitatea din Pakistan și deși mai sunt multe de făcut, s-au făcut mari schimbări în ultimii ani. Doar în ceea ce privește numerele, atacurile teroriste s-au redus dramatic. Teroarea care devenise ceva obișnuit pentru țară a devenit din nou un eveniment anormal – activitățile teroriste și atacurile cu bombă erau atât de frecvente, încât oamenii se așteptau la unul în fiecare zi. Acum se pare că unele elemente au fost controlate, iar frecvența a scăzut. Numărul victimelor a scăzut de la câteva mii într-un an la câteva zeci în ultimele luni. Armata însă este încă în război și continua să lovească puternic un dușman necunoscut. 

Noua dorință de a deveni o putere regională și de a avea parte de pace au făcut o diferență majoră față de ultima data când am fost aici.  

Deși oamenii încă zâmbesc la fel ca înainte, haosul care a devenit parte din identitatea țării încă o bântuie. E aproape ca și cum acesta ar fi în AND-ul oamenilor din țară. Ei pot să uite de o tragedie în câteva minute. Ei dansează și cântă chiar și imediat după o înmormântare. Viața, după cum se spune, merge mai departe, iar oamenii de aici chiar înțeleg asta. Puterea pe care mulți dintre ei o au este aproape legendară – nu toți eroii își arată curajul prin medalii și trofee. 

Chestia interesantă la lumea noastră este că uneori este frumoasă, dar și violentă. De-a lungul istoriei noastre, am avut parte de foarte multe conflicte. Chiar și înainte de a avea un motiv pentru a ne lupta, ne-am luptat. Ne-am luptat din cauza religiei, a științei, a resurselor și uneori, oamenii au iscat războaie pentru că se plictisiseră de pace. Nu am scăpat niciodată de dorința de a ne lupta, dimpotrivă, mereu a fost lângă noi. S-ar părea că pakistanezii continuă să își trăiască viețile într-o luptă constantă. Și chiar dacă este adevărat că noi toți avem anumiți demoni cu care ne luptăm, pakistanezii de rând se confruntă cu mult mai multe probleme. Cei care nu au parte de pace sunt cei care au nevoie cel mai mult de ea. Și acest lucru pare cel mai adevărat în cazul Pakistanului. 

Aceasta este o țară foarte frumoasă. Plină de istorie și tradiție. O țară care a reușit să supraviețuiască deși a avut parte de multe calamități. Dorința de a supraviețui, instinctul, este încă acolo. E o țară ciudată plină de paradoxuri, dar totuși, trebuie să fie ajutată. Uneori, în mod ironic, trebuie să fie salvată de propriul popor.

Așa este viața pakistanezului de rând, plină de incertitudini. Frumoasă, dar înspăimântătoare, înspăimântătoare dar frumoasă.  

Autor: Zak Hades - Serbia
Traducător: Raluca Ivanovici
Sursa photo: www.webchutney.pk

EN

ISLAMABAD STAFF REPORT: I am here in Pakistan again. This time the duration is not that long but at times it feels that the days are longer. Things have changed pretty much from last time but a lot of things are still the same. The barriers at the airport have widened. It is said that the actions against the terrorists have pushed them back.

The country has stepped into a period of relative calm. Its Pakistan - nothing here is ever definitive. At times what you feel is calm, is only an indication that a storm is approaching. I have talked to war veterans a few times in life. All of them have talked about war and how lethal and dangerous it is. 

All of them also follow the common theme that there is one thing that I even scarier than war. It is the time they call as the inactive tie during the war. The eerie silence that engulfs them when nothing is happening. The silence that feels louder than the noise coming from heavy artillery fire. Sitting in anticipation, hoping that the silence lingers but knowing that it really will not.  An anticipation that does not really know when to end fear in its true essence. 

I do feel the warmth from the county. Both from the people and the weather.  Its hot. The spring virtually came and went and no one really noticed it. From the dark days of Sweden this is a massive change.  It feels as if the sun plays favorite. For some there isn any for months upon months, for others it present in abundance and in fact at times crosses the level of comfort. Isn our life mixed with amazing differences. 

The people complain about how short the winter season was. Some say it is the phenomenon of global warming. Others are different, they know that the things are changing but the say its not because of global warming but because the country is losing its identity. They claim that there are countries that are responsible for pushing these situations out neighbours are stealing our water. This seems to be the biggest reason for the deep hate against India as well. A country who happens to share rivers with Pakistan and a country that has built massive dams on the shared rivers ensuing that most of the water from the rovers is redirected towards Indian territory than Pakistan.

There is also a renewed hope in the people for the biggest project undertaken on the last few decades is about to teach a stage where its going to give benefit to the people. The project is development of a road that gives China access to a deep water port in Pakistan.  Once completed this offers a direct opportunity for China to reach the cash rich markets of middle east without going through the Indian ocean. The road has its detractors, both within Pakistan and outside Pakistan.  It has been seen as a game changer - a project that gives Pakistan more political say in the region.  The powerful ally in the form of China will be able to get financial benefit from Pakistan and Russia seems to be interested in the project as well. Neighbouring Afghanistan had always almost relied on Pakistan for provision of goods because of her being a landlocked country. Now it seems that Pakistani status add an economic power within the region will go beyond Afghanistan.  

The first condition for the successful implementation for the mass scale project was stability in Pakistan and even though much is left to be desired in that regard there has been massive improvement.  Solely in terms of numbers, the terrorist attacks have reduced drastically.  The terror that almost became normal for the country had again become an abnormal event - so frequent were bomb blasts and terror activities that people almost assumed of one every other day. Now it seems that some elements have been controlled and the frequency has reduced. The number of casualties has declined from ha couple thousand in a year to single digits in last months.  The army however is still at war hand continues to take damage against an unknown enemy. 

The renewed hope of becoming a regional superpower and peace have been major differences from my last visit over here. 

The people however smile like before, the mayhem that identifies the country, remains. Its almost as if it is in the dna of the people of this country. They can laugh off a tragedy within minutes. They will sing and dance right next to a funeral. Life as they say, goes on and these people do understand that. The resilience that is shown by many of them is almost legendary - not every hero gets to gaunt their courage with medals and honors. 

The thing about our world is that it is beautiful at times but also violent at times. Throughout our human history we have had conflicts.  Even before we had a reason to fight, we fought. There have been fights over religion, there have been fights over science, there have been fights over resources, and sometimes there were fights because people wanted to gift and got bored of t peace.  Fighting has almost been out nature and it has always surrounded u in a way. It seems that people of Pakistan continue to live their lives in a constant fight. And even though its true that all of us are fighting our demons, it feels that an average Pakistani has a lot more in their plate. Those who don have peace are the ones that need it the most. And it seems so try when it comes to Pakistan.  

This is a beautiful country. A couple try with history and tradition. A country that has managed to survive long even though it has had to face some really massive calamities. The will to survive the basic instinct is still there. Its a strange land filled with paradoxes but its still one that needs to be preserved. At times ironically it needs saving from its own people.

Such is the Pakistani life, such inglorious uncertainties.  Beautiful but scary, scary yet beautiful.  

Author: Zak Hades - Serbia

Share it!
Tags: pakistan, china, contract, cauze, fericire, musulman, atac, terorism, islam,


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.