Logo

Pakistan/ Viata de refugiat

Author: admin
Posted: 3 years ago
Read: 10851 times
Pakistan/ Viata de refugiat Image

Pakistan/ Viata de refugiat

RO

ISLAMABAD: “Acasă – nu știi ce înseamnă până nu o pierzi”.

Cuvintele acestea îmi răsună în minte. Nu am fost niciodată atât de departe de casă. Indiferent unde am fost, mereu am fost legat de țara mea. Nu știu cum e sentimentul să nu ai casă – pot spune doar că nu vreau să schimb nimic la viață.

Chestia când vine vorba de război este că ei ucid nu numai visele, războaiele îi fac pe oameni să-și abandoneze visele. Am vorbit de războaie, multe dintre ele, până la punctual în care a devenit plictisitor. Dar asta nu a oprit războaiele să distrugă viețile oamenilor.

Nimic nu se schimbă – povestea rămâne la fel, doar cu câteva diferențe.

Ăsta nu arată ca un loc unde ai vrea să locuiești. Nimic nu arată așa. arată ca o comunitate ruptă, formată din corturi ponosite, drumuri neasfaltate – gândiți-vă la un ghetto, dar de data asta multiplicați efectele negative cu un milion. Aici locuiesc oamenii.

Acum ani de zile, când urmăream Star Trek (Deep Space 9) am văzut un episod despre suferința omenească care a dus la o mare revoluție. Am stat acolo și am revăzut episodul acela în capul meu de nenumărate ori – de data aceasta însă părea că nu există final fericit. Eu nu sunt un călător în timp – nu sunt cineva care aduce speranță. Sunt aici doar pentru a documenta tristețea lor.

O parte din mine moare când mă uit la copiii mici care se joacă afară – copiii mici și nevinovați, fiecare având mai mult de un an. Mi s-a spus că majoritatea dintre ei s-au născut aici într-un mic cort, pe care îl folosesc de asemenea ca și infirmerie.  

Asta e casa lor, locul acesta va fi în mintea lor când se vor gândi la casă în viitor (dacă vor reuși să învingă malaria și febra tifoidă și alte boli care sunt fatale aici).

Nu … asta nu e posibil. Cu siguranță că asta nu poate fi posibil. Asta nu e o casă pentru nici o ființă umană.

Cum putem construi imperii pentru a coloniza planeta Marte și pentru a ne mări orizonturile, în timp ce oamenii suferă în asemenea hal?

Cum putem construi stadioane pentru câțiva atleți care să își prezinte abilitățile și care să ne uimească și să câștige milioane de dolari în fiecare săptămână, dar nu economisim nimic pentru cei care au nevoie de banii aceștia pentru a supraviețui?

Unde este bunăvoința și umanitatea – aceeași umanitate care ne face diferiți față de celelalte specii de pe planetă?

Cât vom mai continua așa până vom realiza că nu așa se trăiește pe planetă? 

Autor: Zak Hades - Serbia
Traducător: Raluca
Sursa photo: www.ipsnews.com

EN

ISLAMABAD: “Home – you may never know what the value of home is until you lose it”.

The words are ringing in my head; I have never been truly away from my home. No matter where I have been, I have had a link with it. I do not know the feeling of having no home – I can only say, this is a fact of life that I never want to change.

The thing about wars is, not only they kill many dreams; they also make many people abandon theirs. I have talked about wars, many of them, to the point it has got boring. But this has not stopped the wars from destroying many different people’s lives.

It never changes; the core story remains the same – albeit there are a few differences.

This does not look like a place to live; nothing of it looks like that. It looks like a shackled community, shabby tents, dirt roads – think of a ghetto, only this time multiply the ill effects by a million. Now this is what the people are living here in.

Years ago, while watching Star Trek (Deep Space 9) there was an episode about human suffering that led to a great revolution. I stand here and I can see that episode being repeated again in my head – this time however there seems to be no happy ending. I am not a time traveler – I am not someone who brings hope; I am just there to document their misery.

A part of me dies inside as I look at little children who are playing outside - little innocent children, hardly any one of them being over a few years old. I am told that most of them have been born here in a little tent that doubles up as an infirmary.

This is their home, this place here, is where they will think about home when they will grow up (if they ever manage to beat Malaria and Typhoid and other diseases that are fatal over here).

No … this cannot be possible. This surely cannot be possible. This surely cannot be a home of any human being.

How can we build empires that aim to colonize Mars and expand our horizons yet we let people suffer in such misery?

How can we build Stadia that allow a few chosen athletes to display their skills and enthrall us and end up with millions of dollars every week yet spare nothing for these ones who need it to live?

Where is our collective goodwill and humanity – the same humanity that makes us different from other species on the planet?

How low will we go before we realize that this is not how we are supposed to live on this planet?

Author: Zak Hades - Serbia

Share it!
Tags: pakistan, refugiati


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.