Logo

Istoria Libiei, un oras infloritor care a devenit o ruina

Author: admin
Posted: 6 months ago
Read: 1520 times
Istoria Libiei, un oras infloritor care a devenit o ruina Image

Istoria Libiei, un oras infloritor care a devenit o ruina

RO

În 1969, un ofițer din armată și un lider revoluționar libian pe nume Muammar Gaddafi a ajuns la putere după ce a organizat o lovitură de stat împotriva monarhiei Senussi care era pro-Occident. După această revoluție, colonelul Gaddafi a lansat un program detaliat plin de reforme domestice, a introdus legea islamică Sharia în țară, și-a extins puterea politică și a naționalizat punctele cheie ale economiei din țară. În ciuda numeroaselor schimbări în ideologie, colonelul Gaddafi a rămas la putere timp de 42 de ani. În toată această perioadă, mandatul lui a fost marcat de mai multe încercări agresive de a moderniza țara, de a sprijini naționalismul arab, de a dezvolta un stat cât mai autoritar, iar relația dintre Libia și Statele Unite (SUA) și Europa a continuat să se înrăutățească. Cu toate acestea, situația nu este pe cât de simplă pare deoarece sub conducerea lui Gaddafi, mortalitatea în numărul bebelușilor a scăzut, iar speranța de viață a crescut, la fel ca și PIB-ul. Mai mult chiar, poziția colonelului Gaddafi față de intervenția Occidentului și unirea cu Africa de Nord și lumea arabă a fost sprijinită de milioane de oameni care trăiesc în această regiune foarte volatilă.

Intervenția Occidentului în Libia

Statele Unite a avut o istorie lungă cu regimul lui Gaddafi, aceasta fiind plină de neîncredere și animozitate. După ce a ajuns la putere, colonelul Gaddafi a dat Statelor Unite un ultimatum în care să își retragă tot personalul și echipamentul din bazele militare străine din țară. De atunci, Statele Unite a criticat guvernul lui Gaddafi, pe meritate sau nu, că ar sprijini grupările teroriste din Africa și Orientul Mijlociu, că ar fi fost un stat controlat de Uniunea Sovietică, că ar fi finanțat grupări teroriste internaționale și că ar fi comis încălcări grave ale drepturilor omului ordonate de către stat. În ciuda faptului că libienii l-au sprijinit pe Gaddafi și guvernul lui, evenimentul Arab Spring din 2011 a energizat populația din Libia care a început să protesteze pentru lipsa de drepturi de care se bucură, pentru faptul că nu au libertate de exprimare și pentru sistemul nedemocratic de a conduce țara.

Protestele au escaladat rapid și au aruncat țara într-un război civil devastatori care a durat ani de zile și în care și trupe ale guvernului, dar și rebelii, au comis atrocități care mai de care mai oribile. După mai multe luni de conflict neîncetat, Orgnizația Tratatului Nord Atlantic (NATO) a început să trimită avioane de luptă în regiune după ce Națiunile Unite au condamnat violențele și au impus o zonă „no fly” (n.tr. unde nu se poate zbura). Această decizie a permis navelor americane și britanice și avioanelor militare să bombardeze și să organizeze atacuri împotriva trupelor guvernului. În octombrie 2011, violențele au încetat odată cu uciderea colonelului Gaddafi, fie de către un atac cu dronă, fie de către forțele rebelilor.

Libia în ziua de azi

De când guvernul lui Gaddafi a căzut, în Libia domnește haosul. Mai mulți analiști geopolitici au descris națiunea lui Gaddafi care este guvernată central de către Congresul Național General, „un stat eșuat”. După războiul civil din Libia, infrastructura rezidențială, electricitatea și serviciul medical au fost distruse complet în țară, armata nu exista practice, iar corupția a înflorit în rândul polițiștilor și în birourile statului. Vidul de putere din Africa de Nord a fragmentat fosta țară stabilă și plină de succes. Au apărut conflicte între minoritățile etnice, clasa de mijloc a fost distrusă, conflictele între secte au început să domine peisajul și multe grupări teroriste și altele islamiste au luat naștere aici. Din 2014, instabilitatea și violențele s-au înrăutățit deoarece liderii din regiuni se luptă cu al-Qaeda și grupările afiliate ISIS pentru putere în țara distrusă de război. Libia se află într-o poziție strategică, dar pentru reconstruirea acestui stat distrus, va fi nevoie de intervenția comunității internaționale și a experților care să ajute la dezvoltarea unui sistem judiciar, a unui sistem pentru poliție și a unui politic. Cu toate acestea, acestui proces i se opun multe grupări complexe religioase, culturale, economice și alți factori sociali dintre care cel mai important este prezența armatelor islamice de peste tot din regiune.

Autor: Alexander Burns - Australia
Traducător: Raluca Ivanovici
Sursa phoot: www.aljazeera.com

EN

In 1969, a Libyan revolutionary and military officer, Muammar Gaddafi, came to power after launching a military backed coup against the pro-Western Senussi Monarchy. Following the revolution, Colonel Gaddafi launched a comprehensive program of domestic reform, introducing Islamic (sharia) Law, strengthening his own political power and nationalizing key economic interests within the country. Despite numerous shifts in ideology, Colonel Gaddafi would remain in power for 42 years. Over this period, his rule was marked by aggressive attempts at modernisation, support for Arab nationalism, the development of an increasingly authoritarian state and growing friction with the United States of America (US) and Europe. However, the situation is nowhere near as simple as this and under Colonel Gaddafi’s rule, Libya’s infant mortality also decreased while life expectancy and GDP rose. Furthermore, Colonel Gaddafi’s strong stance against Western interventionism and unity within North Africa and the Arab world were supported by millions of people living in the tumultuous region.

Western Intervention in Libya

The US had a long history of distrust and animosity with Gaddafi’s regime. After coming to power, Colonel Gaddafi delivered an ultimatum to the US to evacuate all personnel and equipment from foreign military bases within the country. Since them, the US has correctly and incorrectly criticised Colonel Gaddafi’s government of supporting insurgencies throughout Africa and the Middle East, being a puppet state of the Soviet Union, funding international terrorism and committing state sanctioned human rights violations. Despite a long period of support for Gaddafi’s government, the 2011 Arab Spring incensed Libya’s population who began protesting their lack of human rights, limited freedom of speech and undemocratic system of governance.

The protests quickly escalated into one of the most vicious civil wars in recent years with both government troops and rebels committing numerous atrocities. After several months of almost ceaseless conflict, the North Atlantic Treaty Organization (NATO) began deploying airpower in the region after the United Nations passed a resolution condemning the violence and imposing a ‘no fly zone’. This resolution allowed US and British naval vessels and planes to launch missiles and carry out airstrikes against Government troops. In October, 2011, hostilities subsided after Colonel Gaddafi was killed, either by a drone airstrike or by rebel forces on the ground.

Libya in the Present Day

Since the fall of Gaddafi’s Government, Libya has descended into chaos. Numerous geopolitical analysts have described the post Gaddafi nation, centrally governed by the General National Congress, as a ‘failed state’. Following the Libyan Civil War, basic residential, power and sanitation infrastructure were unavailable across the country, the military was non-existent and corruption flourished within rudimentary police and legal offices. The power vacuum in North Africa has fractured the formerly prosperous and stable country along a dozen fault lines, including: ethnic minorities, a disenfranchised middle class, sectarian conflict and an array of Islamic fundamentalist militias and terrorist groups. Since 2014, the instability and intermittent violence has only gotten worse as feuding warlords vie with Al-Qaeda and ISIS affiliates for power within the war-torn country. Libya is at a critical junction point and rebuilding the broken state will require international oversight and expertise to strengthen and legitimise their new nation’s justice, police and political system. However, this process is opposed by complex religious, cultural, economic and social factors, namely, the burgeoning presence of Islamic militancy across the region.  

Author: Alexander Burns - Australia

Share it!
Tags: libia, arab, musulman, isis, terorism, gaddafi, istorie, orientul mijlociu, razboi, siria, rusia, uk, usa,


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.