Logo

Iran/ Amenintare ISIS la granita irakiana

Author: admin
Posted: 3 years ago
Read: 9801 times
Iran/ Amenintare ISIS la granita irakiana Image

Iran/ Amenintare ISIS la granita irakiana

RO

Teheranul a avut o alianță de durată cu Damascul încă din 1979, iar relațiile sale cu Bagdad s-au îmbunătățit în timp după răsturnarea de pe tron a lui Saddam Hussein. Acest lucru a creat relații mai apropiate între Iran și cele două state arabe. Cu toate aceastea însă, ridicarea la putere a grupării Statul Islamic, cunoscut de asemenea ca ISIS sau ISIL și răzvrătirea împotriva guvernului sirian a făcut guvernul din Teheran să se gândească mai bine la relațiile cu Bagdad și Damasc.  

Fiind o grupare sunni extremistă care nu recunoaște shi ca fiind musulmani, ridicarea la putere a grupării ISIS a fost o idee foarte sumbră pentru Iran. Mai mult chiar, ISIS a reușit să cucerească teritorii în Irak (o țară care are o graniță comună cu Iran de 1.500 de km) și să amenințe existența guvernului din Bagdad – două lucruri foarte amenințătoare pentru Teheran. Deja au existat bătălii la granița dintre Iran și Irak între forțele iraniene și luptătorii ISIS din iunie 2014.

Teheranul este determinat să împiedice orice victorie ISIS în Irak deoarece acest lucru ar însemna amenințări la securitatea națională a Iranului, fapt care ar duce la punerea în pericol a vestului țării. De aceea Iranul a decis să execute acțiuni decisive precum trimiterea luptătorilor din Forțele din Garda Revoluționară Islamică în Irak pentru a apăra Bagdadul, Samarra și Karbala. Republica Islamică este de asemenea îngrijorată că ultimele fapte ce au avut loc ar putea duce la dezintegrarea Irakului, deoarece Kurdistanul din Irak ar putea să-și declare independența. Dezintegrarea Irakului ar putea duce la destabilizarea Iranului în sensul că s-ar putea dezvolta tot felul de grupări în acest spațiu sau ar putea oferi un impuls minorităților iraniene pentru ca acestea să se răscoale împotriva guvernului.  

În ceea ce privește bazele sale socialiste, statul sirian a fost tradițional principalul sprijin economic și social al claselor rurale și urbane. În cele două decenii dinainte de declanșarea crizei siriene din 2011, regimul a început să arate exact contrarul. Golul care a apărut a fost umplut de organizațiile de caritate islamice. Așadar, bazele sociale și culturale ale Siriei au devenit mai conservative și mai religioase în anii dinainte de revoltă. Înainte de, în timpul și după războiului din Irak din 2003, regimul a încercat să canalizeze trupele și energiile sale grupurilor islamiste de peste hotare ajutând luptătorii locali și străini islamiști să treacă granița în Irak pentru a lupta cu forțele conduse de Statele Unite.  

Dezintegrarea Irakului ar putea duce la destabilizarea Iranului în ceea ce privește trecerea graniței de către grupurile ostile sau ar putea ajuta minoritățile iraniene de la periferia orașelor să se răscoale împotriva guvernului.  

Per total, Irakul este foarte important pentru Iran din mai multe perspective. În primul rând, avându-l pe Irak ca aliat asigură securitatea Iranului în partea de vest și permite Teheranului să-și protejeze influența de-a lungulul estului Arab în Siria și Lebanon. În al doilea rând, comerțul bilateral a crescut între Iran și Irak în ultimii ani, iar valoarea acestuia a ajung la $12 miliarde în 2013. În final, este important de menționat și faptul că dacă regimul Assad din Siria va cădea, valoarea Irakului va crește semnificativ pentru Iran.

Nu există vreo soluție militară la conflictul din ambele țări, în special cel din Siria. În Irak, administrația Al-Abadi trebuie să facă pași importanți pentru a include populația sunni arabă. Altfel, orice teritorii cucerite de ISIS vor fi menținute pentru scurt timp. În Siria, adunând mai multe arme, fonduri și resurse către opoziția siriană va înrăutăți doar situația. Ar putea duce la o împuternicire a radicalilor, apariția unor noi grupuri extremiste și izbucnirea altor războaie în țările vecine precum Lebanon, Iordan, Turcia și Israel. Singura soluție este formarea unei alianțe politice prin negocieri. Acest lucru ar putea aduce după sine ca și aliații Statelor Unite sau amenințarea acestora pentru o soluție militară să negocieze. Toate persoanele implicate în acest conflict, inclusiv Iranul, trebuie să ia parte la acest proces politic.   

Autor: Ishan Hasnat - Bangladesh
Traducător: Raluca
Sursa photo: www.nbcnews.com

EN

Tehran has had a longstanding alliance with Damascus since 1979, and its relations with Baghdad have steadily improved subsequent to the ouster of Saddam Hussein. This has resulted in close ties between Iran and these two key Arab states. However, the rise of the Islamic State, also known as ISIS or ISIL, and the rebellion against the Syrian government has called Tehran’s close relationship between Baghdad and Damascus into question

As an extremist Sunni movement that does not recognize Shi’as to be Muslim, the rise of ISIS has been an extremely ominous development for Iran. Moreover, ISIS has been able to take its campaign into Iraq (a country having a 1,500 kilometer common border with Iran) and to threaten the existence of the government in Baghdad—both of which are deeply disconcerting from Tehran’s perspective. Already there have been clashes along the Iran-Iraq frontier between ISIS and Iranian security forces since June 2014.

Tehran is determined to prevent an ISIS victory in Iraq since this would have major security implications for Iran. Such a development would pose a direct threat to Iran’s national security, endangering its western flank. That’s why Iran has also take decisive steps like dispatching elements of the Islamic Revolutionary Guard Corps’ Quds Force to Iraq in order to defend Baghdad, Samarra, and Karbala. The Islamic Republic is also concerned that recent developments may lead to the disintegration of Iraq, with Iraqi Kurdistan declaring independence. The disintegration of Iraq could lead to the destabilization of Iran in terms of a spillover of the hostilities across the border or providing impetus to Iranian minorities along the periphery to take up arms against the government.

In view of its socialist underpinnings, traditionally the Syrian state had been the main provider of social and economic support to the rural and urban working classes. In the two decades prior to the outbreak of the Syrian crisis in 2011, the regime began to disengage in this respect. The emerging vacuum was filled by Islamic charities and organizations. Hence, Syria’s social and cultural fabric became more conservative and religious in the years prior to the revolt. In the run-up to, during, and after the 2003 Iraq war, the regime tried to channel the activities and energies of the Islamist groups abroad by aiding the flow of local and foreign Islamist fighters across the border into Iraq to fight U.S.-led forces. 

The disintegration of Iraq could lead to the destabilization of Iran in terms of a spillover of the hostilities across the border or providing impetus to Iranian minorities along the periphery to take up arms against the government.

Overall, Iraq is of vital importance to Iran in several respects. First, having Iraq as an ally ensures Iran’s security to the west and enables Tehran to project its influence across the Arab East into Syria and Lebanon. Second, bilateral trade has been growing between Iran and Iraq in recent years, and its value stood at $12 billion in 2013. Finally, it is important to bear in mind that if the Assad regime in Syria falls, the value of Iraq will increase significantly for Iran.

There is no military solution to the conflict in both countries, especially in Syria. In Iraq, Al-Abadi’s administration must take substantive steps to include the Sunni Arab population. Otherwise any military gains on the ground against ISIS will prove to be short-lived. In Syria, funneling more arms, resources, and money to the Syrian opposition will only aggravate the situation. It may lead to further empowerment of radicals, the emergence of new extremist groups, and the spillover of the war into other neighboring states, such as Lebanon, Jordan, Turkey and Israel. The only sound solution is some form of political settlement through negotiations. This may entail the threat or the use of military force by the US and its allies to bring the warring parties to the negotiating table and compromise on key issues. All the key stakeholders and actors in these two conflicts, including Iran, need to be part of the political process.

Author: Ishan Hasnat - Bangladesh

Share it!
Tags: iran, isis, irak, islam, politica,


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.