Logo

De ce ne distrugem propria planeta?

Author: admin
Posted: 2 weeks ago
Read: 841 times
De ce ne distrugem propria planeta? Image

De ce ne distrugem propria planeta?

RO

Lunea e ziua cea mai grea. Știți asta deja, aproape toată lumea de pe planetă urăște într-un fel sau altul lunea. Și nu vorbesc despre câțiva, ci despre cei care se trezesc dimineața și merg la lucru sau despre cei care locuiesc în locurile unde în loc de luni, duminica încep săptămânile de lucru – da, există locuri de genul acesta pe planeta noastră. Cu toate acestea, lunea pare că avem parte și de cele mai rele zile.

Aseară, și asta chiar e relevant pentru articolul acesta, am avut parte de o cină în familie și ne-am bucurat cu toții atât de mult. Astăzi, m-am trezit cu știrea că a avut loc un atac în apropierea unei moschei din Anglia care a dus la multe daune și posibile victime. Am aflat și că luptele continuă să distrugă Siria, pare că a trecut o eternitate de când a început războiul și pare de asemenea că nu se va încheia niciodată, că oamenii curajoși din Siria vor trebui să treacă prin alte situații mai grave.

Am întâlnit mulți dintre ei recent – mulți au călătorit de pe un continent pe altul pentru a ajunge în Suedia și pentru a căuta o viață mai bună. Ei bine, deși sună foarte bine, mutarea din Siria în Suedia nu este o viață pe care oricine ar dori-o. Nu în circumstanțele actuale, nu ca și refugiații care au renunțat la tot ce aveau. Unii dintre cei care au venit aici aveau totul în Siria – erau ingineri, doctori, oameni de știință, aveau familii și copii, case, bunuri materiale – acum trebuie să stea la coadă și să aștepte ca viața să li se îmbunătățească.

Atacul Finsbury din Londra, Marea Britanie, împotriva unei moschei – este probabil împotriva oamenilor care nu au nimic de-a face cu terorismul. Atacul a fost realizat împotriva celor care sunt la fel de nevinovați de acele atacuri precum sirienii care fug să își salveze viețile și vin în Suedia pentru un nou început. Asta e treaba urâtă când vine vorba de război: oamenii care suferă cel mai mult sunt cei care nu au nimic de-a face cu războiul. Chiar și soldații care apără granițele în războaie și plâng și sângerează pentru țara lor, care apără o bucată de pământ, cei care suferă cel mai mult sunt familiile lor care rămân acasă. Mamele lor care duc dorul fiicelor și fiilor, tații, soții și soțiile, prietenii – oamenii pe care nu îi vor mai vedea niciodată – acestea sunt primele victim ale războiului.

Trăim într-o lume cu lideri precum Theresa May și Donald Trump – lideri care au ideologii ce se bazează pe segregarea oamenilor. Istoria ne spune că nu de mult am luptat pentru a distruge această segregare. În Africa de Sud și în Dakota de Sud – am luptat cu oamenii care protejau această segregare datorită culorii pielii oamenilor. Acum, se pare că am revenit la aceeași chestie – acum se pare că putem spune fără probleme că o persoană este diferită datorită culorii pielii sau religiei lor. Îl condamnăm pe Hitler pentru ura lui față de o anumită religie, dar avem lideri care continuă să dea vina pe o religie și pe un anumit grup de oameni pentru a crea ură.

Este planeta noastră prea mică și nu putem trăi toți în armonie? Nu ne mai oferă ea tot ceea ce avem nevoie pentru a exista? A devenit un loc atât de ostil încât trebuie să luptăm pentru niște lucruri mărunte ca să supraviețuim?

Nu, nu și nu. Planeta pe care noi trăim încă ne tratează cu multă bunătate, dar noi suntem cei care poluăm apele cu lăcomia noastră. Noi continuăm să evităm discuția despre încălzirea globală și impactul pe care aceasta îl va avea asupra noastră. Noi continuăm să ducem războaie care nu au nici un sens pe termen lung. Noi continuăm să ne trezim lunea cu știri cumplite de peste tot din lume.

Eu vreau o zi de luni în care să mă trezesc cu vești bune – din păcate, pare că cer prea mult în momentul de față.

Autor: Zak Hades - Serbia
Traducator: Raluca Ivanovici
Sursa photo: www.independent.co.uk

EN

Staff Report: Mondays are already the worst days to get up to. You know that probably already, almost everyone in the planet has some dislike for the day reserved in their hearts. I am not talking about a select few, the ones that wake up and wish to work, or the ones that live in places where instead of Monday, Sunday is the day that marks the start of a week – yes, there are places like that on our planet like that. However one look at the Monday morning news and the day just gets even worse.

Last night, and okay that is something that may not be very relevant to the readers, I had an amazing family dinner and there was so much to enjoy in the world. Today, I wake up to the news that there has been an attack near a Mosque in England that has resulted in possible casualties and plenty of people injured. There is also news of the fighting that continues to destroy Syria, it almost seems like an eternity since the fight started there and it continues to feel that there is no time in the near future where the hardship will end for the brave Syrian people.

I’ve met a lot of them recently – a lot of them have traveled all across the globe and reached Sweden in search of a safer life. As good as it may sound, moving from Syria to Sweden to start a new life, trust me it is not a life that anyone would want. Not in the current circumstances, not like refugees, not like people who’ve given up everything they ever had. Some of these people who’ve made this journey had everything back in Syria – engineers, doctors, scientists, people with families and friends, homes, cars, material goods – now they’ve nothing but stand in queues looking for a new start to their life.

Finsbury attack in London United Kingdom is against a Mosque – it’s probably against people who had nothing to do with anything to do with terrorism; this attack is against people who are probably as innocent as the Syrians fleeing for their lives and moving to Sweden to start afresh. See, this is the horrible ugly thing with war; people who suffer the most are almost always the ones that have really nothing to do with them. Even when soldiers take the borders in conventional wars and give their sweat, tears, and in the end blood to protect a piece of land or whatever they are protecting, the people who suffer are the ones who miss their presence for their lives. The mothers, who miss their sons and daughters, the fathers, the life partners, the friends – people who may actually end up never seeing them again – they are the first casualties of war, even before anyone else.

We have a world with leaders like Theresa May and Donald Trump to name a few – leaders who have deeply rooted ideologies that segregate people. A history lesson will tell us that not a long time ago we stood against such segregation. In South Africa and in South Dakota – we stood against people segregated because of the color of their skin. Now it seems we are reverting back to type – now it seems we feel it is okay to say a person is different because of their skin color or their religion. We condemn Hitler because of his vendetta against a particular religion, yet there are leaders who continue to demonize a particular religion and create hatred.

Is our planet not big enough for all of us to survive in harmony? Has it stopped offering us with the things required for our existence? Has it become such a hostile place that we have to fight for the last scraps to ensure survival?

No, no, and no. The planet we call home remains merciful yet it is us who continue to pollute its fresh water streams with our immense greed. It is us who continue to not talk about global warming and the impact that this will have on the lives of all of us. It is us who continue to fight wars that have no meaning in the long run. It is us who continue to wake up on Mondays to hear horrible news from the world all around us.

I certainly want to have a Monday where I wake up to good news – unfortunately, it feels like it is too much to ask right now. 

Author: Zak Hades - Serbia

Share it!
Tags: siria, razboi, copii, lume, luni, saptamana, planeta, incalzire globala, refugiati, suedia,


Post a comment

You must be logged in to leave comments. Please login by clicking here.
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

No comments yet.